Recenzii Poveștile micuței RA

Recenzie Poveștile micuței Ra- Just reading my books

img_1198

Titlul: Poveștile micuței RA

Autor: Elena Ștefan

Editura: Coresi

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 90

“Copilăria… perla care se adâncește, cu vremea, tot mai mult în suflet.”

img_1168

O carte care ne poartă cu gândul la lumea plină de bucurie și magie a copilăriei. La perioada în care lumea basmelor era atât de reală pentru fiecare dintre noi, încât ne doream și credeam cu tot sufletul că vom deveni toți prinți și prințese!

Momentul de naivitate și inocență pe care acum, ca adult, știm să îl apreciem!

Prologul acestei cărți transmite atât de multă duioșie! Atât de multă gingășie! Sentimente pe care doar copiii mici ți le stârnesc.

“Se făcea odată că era un tărâm veșnic tânăr, fermecat. Era tărâmul copiilor, pui-de-om, ființe cu suflet curat și lumină caldă în inima lor, care radia în sclipiri magice prin ochișori curioși.

Acest tărâm fermecat se numește Copilăria și există acolo unde există un pui de om, acolo unde exiști tu, copile!

Tu ești un miracol, ești o cântare a Îngerilor.

Tu ești speranța mea și a părintelui tău.

Tu ești vlăstarul pentru viitorul luminos.

Tu ai culoarea magică și puterea de a transforma.

Privește-te-n oglindă și admiră puterea Lui Dumnezeu care s-a exprimat prin TINE.

Păstrează în sufletul tău și dăruiește mai departe sclipiri, bucurii, zâmbete, giumbușlucuri și povești.”

Cu acest prolog, autoarea a reușit să cucerească atât copilul din mine, cât și mama care își dorește pentru copiii ei tot ceea ce este mai frumos pe lume!

Sper că cei mici, sau mai mari, cum sunt copiii mei, să mai păstreze încă inocența și dulceața dată de bucuria și încrederea în tot ceea ce le apare în cale! Pentru încă puțin timp, atât cât este posibil.

Cartea de față este o colecție de 12 povestiri care, pe mine personal, m-au dus pe un drum al amintirilor… când mama sau bunica, îmi citeau la gura sobei o grămadă de povești, care mai de care mai frumoasă, mai plină de viață. În care, până la o anumită vârstă, chiar credeam!

Fiecare poveste poate fi considerată un sfat, o lecție din care cel mic are câte ceva de învățat. Lucruri care pe viitor îi vor fi de folos.

În “Anton învață lucruri noi”, copilul învață despre succesiunea anotimpurilor, rolul lor în natură și bucuriile pe care le aduc.

“Gărgărița neascultătoare” este o povestire cu tâlc pentru micuții neastâmpărați care nu își prea ascultă părinții…și despre consecințele faptelor lor.

Aceste povești, scrise cu ajutorul unui limbaj adecvat micuților, aduc un strop de învățătură și o bucurie la ceas de seară. Numai bine, după o zi agitată! Sunt ușor de înțeles și, nu mă îndoiesc, aduc multe beneficii micului ascultător.

Între-un ceas, pentru mine magic, am terminat de citit această carte. Și acum, în timp ce scriu recenzia, mă gândesc la orele petrecute citind povești copiilor când erau mai mici! Acum își citesc singuri…sau îmi citesc ei mie!

“Mereu trebuie să-ți asculți părinții. Ei ne iubesc și ne vor binele. Vor ca noi, copiii lor, să fim fericiți și mereu în siguranță.”

Cred că aceasta este exact definiția cuvântului părinte. Sau așa ar trebui să fie.

Citind “Regele de la Zoo” am realizat ce înseamnă cu adevărat libertatea. Un mic pui de leu, crescut în captivitate ca și mama lui, o roagă pe aceasta să îi spună unde este casa lui…

“… vreau să evadez de aici. Vreau să ajung acolo unde trebuia să mă nasc.”

Iar micuțul pui de leu primește un răspuns plin de învățătură de la mama sa:

“– Dragul meu, învață să fii rege acolo unde te-ai născut.”

Zicala “orice învăț are și dezvăț” o știm de mici, nu? Ei bine, autoarea Elena Ștefan îi învață pe cei mici prin intermediul poveștii “Hoffy cel ambițios” că fiecare ființă se poate schimba în mai bine. Și tot acum îi învață să creadă în magie, în dorința care poate deveni realitate dacă îți dorești foarte mult, cu condiția să lupți pentru a realiza ceea ce îți dorești.

La finalul acestei cărți, micul ascultător al poveștii are o mulțime de sfaturi primite! Și toate, prin intermediul poveștilor. Cu timpul, toate acestea își vor revărsa roadele!

Până atunci…să citim cât mai multe povești!

Mulțumesc Elena pentru această minunată carte!

Nota mea pentru carte este 10!

recenzia

Recenzii Așa am fost eu

Recenzie Așa am fost eu- Just reading my books

 

” Scrierea de față aduce în rânduri unele trăiri în real cu alunecări în călătorii imaginare. De cele mai multe ori, aceste gânduri, pe care le-am potolit printre rânduri, veneau de niciunde, provocându-mi insomnii și-și găseau odihna sub puterea creionului care le întindea cu grijă printre cuvinte, în pagini însetate.

Toate trăirile mele, că au fost printre oameni sau în mijlocul naturii, m-au marcat, mi-au secat sau umplut sufletul. Nimic n-a trecut în indiferență. Am cules de la tot ce mă înconjoară mesajul din epicentru…. unda, vibrația…m-au modelat și le-am dat naștere, le-am dat viață, curaj și alt mesaj.”

Aceste cuvinte au adăugat un plus de mister pentru mine în ceea ce privește această carte de proză scurtă.

Este cea de a doua carte a autoarei pe care am ocazia să o citesc, după “Poveștile micuței RA”!  Am mari speranțe deoarece prima carte a fost absolut încântătoare. Totuși, aceea a fost o carte pentru cei mici, aceasta este pentru cei mari…

“Imaginația mea a eliberat mai multe finaluri, însă niciunul care să-mi placă, iar când parcă reușeam să ating perfecțiunea, picioarele mele au atins tărâmul vieții mele…”

O culegere de 17 creații aparte, cu un ușor iz filozofic pe alocuri, cu concluzii pe care fiecare este liber să le tragă.

În “Viață uitată pe un fir de nisip sălbatic”, autoarea ne poartă la sat, în lumea mirifică a Deltei Dunării– apropo, am locuit 6 ani în Tulcea și tot nu am reușit să văd Delta așa cum mi-aș fi dorit… Pe aripile amintirilor, la bunicii pe care ni-i închipuim mereu acolo.

“N-am crezut vreodată că o să vină O ZI. Ei, bunicii mei, erau cerul și pământul, apa și lumina, iubirea și începutul.”

Erau veșnicia!!!

Frânturi de amintire, care dau năvală atunci când intrăm pe poarta bunicilor. Amintiri pe care le credeam uitate…

“Mai privesc o dată gospodăria care a fost a bunicilor mei și-mi îndrept pașii spre marginea satului pentru a-mi petrece timpul în singurătate și libertate.”

Este constatarea că viața are un capăt. Un final căruia nu ne putem opune, căruia îi vom plăti un tribut mai devreme sau mai târziu.

“Și stai, și meditezi, și te întrebi ce-i viața. Cu amar, constați că-i doar un drum spre moarte, iar moartea-i apogeul vieții.”

Toți suntem “Parte din natură”!

Plante, animale, insecte, flori, vânt și furtună, soare și ploaie, oameni… Cu toții suntem natura. Natura este locul în care ne reîncărcăm bateriile, ne regăsim pe noi înșine și ne liniștim temerile, ne punem ordine în gânduri.

“O amintire prăfuită stă atârnată într-un colț de memorie. Încerc s-o ignor, dar cere tribut. Mă prinde între trecut și viitor, iar prezentul e tăcut.”

“Oglinda” spre trecut, spre vremuri apuse. Ceea ce citești pe chipul dintr-o fotografie veche…

“Chipurile lor aveau o expresie ciudată. Se îmbinau straniu temerile trăite în haos cu zâmbetele aduse de pace.”

Parcă această fotografie îngălbenită de vreme este portalul spre un trecut plin de războaie, moarte și durere, pierderi, tristețe. Un trecut în care, inocența și veselia, mai devreme sau mai târziu, aveau să fie plătite drept jertfă a unui viitor incert.

O poveste țesută, o închipuire a unei realități nesigure…

“Povestea mea, a ta, a ei…” are ca punct de referință tot o fotografie de demult.

“Există însă ceva în viața asta, atât de odios, încât nu iartă pe nimeni. Este asemeni unui vierme care se înfruptă din dulceața și frumusețea unui măr. Acest vierme, care anulează personalitatea unei femei, se numește trădare.

Mai devreme sau mai târziu, toate femeile ajung să cunoască acest prag.”

O poveste tristă, de fapt, întreaga carte are o anumită tristețe care răzbate din rândurile autoarei. Este o carte cu o pronunțată urmă de pesimism… Cumva, parcă este dureros să citești aceste rânduri. Dureros, și totuși, nu poți să te oprești din citit. Ești mânat de curiozitate. Dorind să găsești și o rază de lumină, puțină speranță, un strop cât de mic de bucurie și fericire.

“Nimic n-a trecut în indiferență…totul a fost trăit în profunzime.” 

O carte care nu se citește cu ușurință și lejeritate, în ciuda numărului mic de pagini. O carte care te muncește. Te face să cauți sensurile ascunse printre rânduri, dorind să descoperi și cea mai mică undă de optimism. Te face să simți, să suferi și să realizezi că profunzimea emoțiilor și a trăirilor este dată de ceea ce se întrevede. Ce prinzi din zbor, atunci când ai dat și ultima pagină.

“Nisipul devenea tot mai rece… reflexiile Lumii treceau prin ochii mei inundându-mi sufletul cu licoarea magică a eternului.”

Mulțumesc Elena Ștefan pentru clipa în care am reflectat asupra vieții!

Lecturi plăcute!

Nota mea pentru carte este 10!

recenzia

 

Recenzii Poveștile micuței RA

Recenzie Poveștile micuței RA- Bookcaffe

Această cărțulie cu povești mi-a amintit de copilăria mea – una săracă în povești. Mi-a amintit de bunica mea, cea care ne depăna amintiri din propria copilărie, cu nostalgie și tremur în voce.

Simți vocea blândă a unei mame încă de la primul cuvânt din carte. Simți căldura și răbdarea unei mame bucuroasă că poate capta atenția copilului plin de energie și curiozitate. Simți cum te cuprinde o stare de bine instant.

E minunat să citești povești, măcar din când în când. E minunat să pătrunzi în Poveștile lui Ra de Elena Ștefan și să te simți din nou copil, să-ți răsară un zâmbet pe chip fără motiv, să-ți strălucească sufletul și să simți iubirea pură și necondiționată pentru orice persoană  lucru, bucurie.

Nu ai cum să nu iubești această carte. N-ai cum să-ți mai dorești să se termine. Nu ai cum să nu te bucuri ca un copil atunci când citești despre ursul care a încercat să o păcălească pe vulpea cea mult prea șireată. Nu ai cum să nu-ți dorești să citești povestea cu frații Moș.

Vei trăi emoții puternice și-ți vei dori și tu să-ți vorbească Moș Crăciun în vis. Sunt sigură că povestea gărgăriței te va ajuta să înțelegi cât e de periculos să te îndepărtezi singură de casă, dar și ce se poate întâmpla dacă nu-ți asculți mămica.

Nici regele de la zoo nu va lipsi di povești, iar tu, copil mic li scump, îți vei face o grămadă de prieteni noi. Vei iubi minunea numită Hoffy, te vei bura și întrista pentru ceea ce a pățit, dar să știi: totul e bine când se termină cu bine!

Vei citi și despre Peștișorul Auriu. Nu! În Poveștile lui Ra, peștișorul nu îndeplinește trei dorințe, ci dispare. Oare unde s-o fi dus? În ce ascunzătoare stă pitit?

Vei cunoaște și pe micuța Roberta – fetița care are propria ei poveste. E atât de interesantă! Îți va plăcea, sunt sigură!

Ți-am spus că vei avea mulți prieteni noi dacă vei citi cărticica. O lebăda tristă își găsește familie. O va adopta cineva sau poate că ea va fi cea care va îndeplini o dorință cuiva trist.

Puiul de balenă vine și el la tine. Va aduce și caracatița și elefantul cu el. Te rog să îi asculți povestea cu atenție!

Cartea aceasta te va purta prin lumea minunată a necuvântătoarelor, prin lumea fabuloasă a prieteniei, a dorințelor împlinite, a bucuriei fără margini. Vei dori să rămâi pentru totdeauna în lumea unică a copilăriei.

Mulțumesc mult autoarei pentru cărticica oferită spre recenzie. Cartea se poate achiziționa dacă luați legătura cu Elena Ștefan aici.

Lectură plăcută!

recenzia

Recenzii Așa am fost eu

Recenzie Așa am fost eu- Bookcaffe

O carte a cărei copertă îți transmite un mesaj de liniște, culoare, simplitate și viață. Elena Ștefan este genul de autor care poate jongla ușor cu penelul, care poate surprinde orice cititor.

Proză scurtă, dar intensă. Povești scurte, pline de neprevăzut, de schimbări și trăiri de tot felul. Emoții duse la extrem, situații complicate, dramatice și tragice.

Ești introdus într-un univers necunoscut încă de la prima pagină, cuvintele încep să cânte și să picteze un tablou  cu viața de la țară, de la Letea. Totul este creionat perfect, atunci când valul te ia și te duce într-un alt colț întunecat. Culorile devin închise, emoțiile se transformă în teamă. Cartea cu neprevăzutul te invită la spectacol.

Nimic din ceea ce urmează nu te poate stăpâni. Totul începe lin și până la final, te trezești amețit, într-un carusel, iar imaginile nu sunt deloc prietenoase.

În toate cartea, finalul este întunecat, trist, dureros, sfâșietor.Iar dacă la începutul cărții, imaginile pictate de autoare mi-au amintit de bunici, pe parcurs, am simțit durerea, tristețea, tragicul. Nici un personaj al Elenei Ștefan nu este ceea ce pare a fi. Totul se transformă foarte rapid și apuci să vezi și frumosul, bunătate din om, dar și răutatea, duritatea și urâțenia. Autoarea deține controlul,  povestirile vesele – oricât de scurte ar fi, capătă, chiar fără nici un avertisment, o tentă creepy.

Nu e rău. Astfel de scrieri sunt pe placul multora. Dar pentru mine, spre finalul cărții, când deja știam că nimic nu mă mai poate surprinde, mă surprindea mereu cu o imagine și mai dura oferită povestirii, iar lectura a devenit mai greoaie.

Cartea vorbește despre iubire în toate cele 17 povestiri scurte. Iubirea dusă la extrem, cu tot ce implică. Pasiune, posesivitate, răzbunare, durere, moarte. Este  evidențiată iubirea cu tot ce e bun și rău în sufletul omului.

Nu am avut așteptări, doar câteva momente în care m-am oprit din citit. Partea bună era că nu dura mult și povestirea se termina. Psihic nu cred că rezistam mai mult decât atât: câteva pagini. Cartea se citea ușor, dar conținutul face cât zeci de pagini. Poate am citit eu într-un moment nepotrivit, cine știe. Dar dacă te atrag cărțile cu elemente întunecate, ți-o recomand.

Nu recomand cartea copiilor – după copertă pare una pentru copii. Nu am avut coșmaruri, dar asupra copiilor va avea un impact destul de puternic. Nu o recomand nici celor care vor o lectură ușoară, căci nu va fi deloc.

Eu mi-am spus opinia obiectivă, dar fiecare decide dacă citește sau nu cartea. Fiecare are gustul lui, opinia lui.

Ofer cărții trei Așa am fost eu, Elena Ștefan *** din *****

Mulțumesc mult autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzie. Dacă vrei cartea, poți să-i scrii autoarei aici.